SCHINUȚĂ, schinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe; bănică (Phyteuma orbiculare). – Schin (= spin) + suf. -uță. corectat(ă)

SCHINUȚĂ, schinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe care crește în regiunile montane; bănică (Phyteuma orbiculare). – Schin (=spin) + suf. -uță.

Phyteuma orbiculare L. (syn. P. austriacum Beck.). Specie care înflorește vara. Flori de la violet-închis la albastru, rar albe, așezate pînă la 30 în capitule sferice, terminale. Bractee lat-ovate, cu margini, în general, întregi, nu mai lungi decît capitalele pe care le însoțesc. Frunze alungite, pînă la ovat-serate, glabre, cele superioare sesile, lanceolate, deseori cu marginea întreagă, cele inferioare cordiforme, lung-pețiolate. Plantă erbacee, perenă, cca 40 cm înălțime. Tulpină glabră, erectă, simplă.